LA INCEPUTURI

DUMNEZEU ISI PRIVESTE IMAGINEA REFLECTATA
UNIVERSUL IN OGLINDA
Candva, demult, timpul nu exista.
Timpul nu este altceva decat o modalitate de a masura schimbarile de pozitie ale obiectelor in spatiu si, asa cum se stie orice om de stiinta, orice mistic si orice smintit, la inceputuri nu existau obiecte in sptiu.
Spre exemplu, un an masoara efectuarea de Pamant in jurul Soarelui. O zi ii trebuie pentru a se roti in jurul axei sale. Iar cum, dupa propriile lor afirmatii, la inceputuri nu existau nici Soarele si nici Pamantul, autorii bibliei nu au vrut nicidecum sa lase de inteles ca totul in univers a fost creeat in sapte zile – in sensul obisnuit al cuvantului „zi”. In ciuda acestei absente initiatice a materiei, spatiului si timpului, ceva trebuie sa se fi intamplat pentru a pune totul in miscare. Altfel spus, ceva trebuie sa se fi intamplat inainte sa existe ceva. Si din moment ce nu exista nimic cand s-a intamplat ceva pentru prima data, putem presupune ca aceasta prima intamplare a fost mult diferita de evenimentele despre care discutam in mod obisnuit in termenii dictati de legile fizicii. Ar putea avea oare sens sa afirmam ca aceasta prima intamplare a fost, din unele puncte de vedre, mai degraba un eveniment mental, decat unul fizic?
Ideea evenimenteler mentale capabile sa genereze efecte fizice ar putea parea la prima vedere absurda, insa in realitate este un fenomen cu care ne confruntam tot timpul. Iata, spre exemplu, ce se intampla cand imi vine o idee – de pilda „Pur si simplu trebuie sa intind mana si sa-i mangai obrazul”: un impuls activeaza o sinapsa la nivelul creierului meu, ceva ca un curent electric pune in miscare un nerv din brat, iar mana mi se misca.
Ar putea oare acest exemplu banal sa ne spuna ceva despre originile universului?
La inceputuri, un impuls trebuie sa fi venit de undeva – dar de unde? Cati dintre noi nu s-au minunat in copilarie vazand primele cristale precipitandu-se in paharul cu solutie chimica, de parca un impuls se strecura dintr-o dimensiune in cea care ii urma? In cadrul acestei istorii, vom vedea cum, pentru multe dintre cele mai stralucite minti ale lumii, nesterea universului – misterioasa tranzitie de la non-materie la materie – este explicabila exact astfel. Ei si-au imaginat un impuls transmis dintr-o alta dimensiune in dimensiunea noastra, aceasta alta dimensiune fiind, din punctul de vedere, mintea lui Dumnezeu.
Cata vreme va aflati inca in prag, inainte de a risca sa va irositi mai mult din timpul dumneavoastra citind aceasta istorie, trebuie sa declar ca voi incerca sa va determin sa luati in consideratie niste idei care i s-ar parea firesti unui mistic sau unui smintit, dar care nu i-ar placea deloc unui om de stiinta. Nu, savantii nu ar fi deloc incantati de ele.
Pentru cei mai de seama ganditori ai momentului actual, teoreticienii precum Richard Dawkins, profesor la catedra Charles Simony de populatizare a stiintei de la Oxford, si pentru alti materialisti militanti care controleaza si intretin opinia stiintifica asupra lumii, notiunea de „minte a lui Dumnezeu” nu e cu nimic mai buna decat ideea batranelului cu par alb care salasluieste in ceruri. Este aceeasi greseala, sustin ei, pe care o fac copiii si treburile primitive cand isi inchipuie ca Dumnezeu trebuie sa fie aemenea lor: eroarea entropomorfa. Chiar daca am accepta ca Dumnezeu ar putea exista, spun ei, de ce ar fi „El” aidoma noua? De ce ar fi mintea „Lui” la fel ca mintea noastra?
Si trebuie sa recunoastem ca aici au dreptate. Fireste ca nu exista nici un motiv pentru a crede asa ceva… fiindca adevarul este contrar. Cu alte cuvinte, singurul motiv pentru care mintea lui Dumnezeu ar putea fi ca a noastra este acela ca mintea noastra a fost facuta astfe incat sa semene cu a Lui – altfel spus, ca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa.
In urmatoareale randuri va invit sa va ganditi la acele lucruri la care nici unul dintre cei care aparasi mentin opiniileincetatenite nu si-ar dori sa va ganditi. Veti fi ispititi sa va abordati idei interzise si sa incercati filozifii pe care liderii intelectuali ai epocii noastre le considera eretice, stupide si nebunesti.
Aceasta nu este o incercare de a va atrage in dezbateri academice si nici in a va convinge prin intermediul argumentatiei filozofice ca vreuna dintre acesta idei interzise este corecta. Argumentele oficiale pro si contra pot fi gasite in lucrarile stiintifice standard, mentionate in cuprinsul notelor de final. Va voi cere insa sa va extindeti limiteleimaginatiei. As vrea sa va imaginati cum ar fi daca ati percepe lumea si istoria sa dintr-un punct de vedere aflat la polul opus fata de cel care ati fost invatat.
Cei mai de seama ganditori ai zilelor noastre ar fi oripilati si in mod cert v-ar sfatui sa nu va jucati cu asemenea idei si in nici un caz sa va zaboviti asupra lor cat timp veti citi aceasta carte.
De fapt, s-au depus eforturi concentrate de a eradica din lumea intreaga orice amintire si orice urma a acestor idei. Elita intelectula a prezentului este de parere ca, daca le permitem sa revina, chiar si pentru scurt timp, in imaginatia omenirii, riscam sa regresam pana la formele de constiinta aborigene, acvatice, un marasm mental de care ne-am straduit milenii de-a randul sa scapam.
Prin urmare, ce s-a intamplat, conform acestei istorii, inainte  de a exista timpul? Care a fost evenimntul mental primar?
Conform acestei povesti, Dumnezeu a reflectat asupra Sa. Altfel spus, a privit intr-o aglinda imaginara si a vazut vitorul. Si-a imaginat fiinte asemanatoare cu El insusi. Si-a imaginat finte libere, inzestrate cu forta creatoare, capabie sa iubeasca atat de inteligent si sa gandeasca atat de iubitor, incat sa se poata transforma pe ele insele si pe altele asemenea lor in propria lor esenta interioara. Fiinta care isi puteau extinde limitele ratiunii pentru pentru a imbratisa universul in totalitatea sa, iar in adancul inimii lor reuseau sa-i discearna tainele cele mai subtile. Uneori, dragostea in sufletul lor aproape ca pierea, dar alteori izbuteau sa afle o fericire  profunda dincolo de limitele disperarii, iar cateodata gaseau sensuri de cealalta parte a nebuniei.
Pentru a va pune in locul lui Dumnezeu, trebuie sa va imagnati ca priviti propria reflexie intr-o oglinda. Prin forta vointei, faceti astfel incat imaginea pe care o vedeti sa prinda viata si sa-si asume o existenta independenta.
Conform istoriei „in oglinda invatate in cadrul societatilor secrete, exact asa a procedat Dumnezeu, reflexiile sale – oamenii – formandu-se treptat, in etape, si dobandind o existenta independenta ajutati, indrumati si indemnati de El pe parcursul unor perioade foarte, foarte lungi.
Universul care este descris aici este diferit, fiindca a fost creat cu gandul la omenire. Conform acestei istorii, universul antropogenic, fiecare particula a sa avand ca tel omul. Acest univers ne-a adapostit, ne-a hranit si ne-a alinat in decursul mileniilor, contribuind la evolutia fenomenului unic care este constiita umana si indrumandu-ne pe fiecare din noi, spre marile momente ale vietii. Atunci cand plangem, universul se intoarcespre noi cu compasiune. Cunad ne apropiem de una dintre marile rascruci ale vietii, intregul cosmos isi tine rasuflarea, pentru a vedea ce care alegem.
Oamenii de stiinta vorbesc despre misterul si enigmele universului, despre atractia gravitatiunalacare uneste toate particulele constituiente. Ne indreapta atentia asupra unor lucruir uimitoare, de pilda ca fiecare dintre noi contine in fiinta sa milioane de atomi care s-au aflat odinioara in corpul lui Iulius Cezar. Ne spun de asemenea ca suntem praf de stele, dar numai in sensul, oarecum dezamagitor, ca atomii care ne compun s-au format din hdrogenul unor stele care au explodat cu mult inainte ca sistemul nostru solar sa se fi format. Fiindca importatn este urmatorul fapt: oricum ar fi teoria, cu retorica lor referitoare la mister si enigme, universul pe care il promoveaza ei este unul al fortelor oarbe.
In universul stiintific materia a aparut inainte mintii. Mintea este de fapt un accident al meteriei, insubstantial si fara legatura cu ea; un savant a mers chair pana acolo incat a caracterizat mintea drept o „boala a materiei”.
Pe de alta parte, in universul de tip mintea-inaintea-materiei, conexiunea dintre minte si materie este mult mai stransa; de fapt, este o conexiune vie, dinamica. Totul in acest univers este viu  si constient intr-o anumita masura, si totul raspunde, sensibil si inteligent, la cele mai adanci si mai subtile nevoi din mintea lui Dumnezeu si, mai mult decat atat, a fost creata pentru a oferi conditiile in care mintea umana sa poarta exista. Iar mintea umana este in continuare punctul focal al universului, care o hraneste si ii satisface nevoile. Materia este manipulata de mintea omului – poate nu la acelasi nivel, dar in acelasi mod in care este manevrata de mintea lui Dumnezeu.
In anul 1935, fizicianul austriac Erwin Schrodinger a pus la punct un celebru experiment teoretic, cunoscut sub numele de Pisica lui Schrodinger. Acesta a menit sa demonstreze modul in care se modifica evenimentele atunci cand sunt observate. In realitate, experimentul nu facea altceva decat sa ia invataturile societatilor secrete cu privire la fenomenele cotidiene si sa le aplice la domeniul subatomic.
De exemplau eu cand eram copil la un moment dat m-am intrebat daca un copac care cade in padure face intra-adevar zgomot atunci cand nu exista nimeni care sa-l auda. Fireste, ne spunem noi, un sunet care nu poate fi auzit de nimeni nici nu poate fi descris ca sunet. Societatile secrete sunt de parere ca adevarul nu este departe de aceasta idee. Conform lor, un copac cade intr-o padure oarecare, oricat de izolata ar fi aceasta, numai pentru ca undeva , candva, cineva sa fie afectat de el. Nimic nu se intampla, nicaieri in univers, decat in interactiune cu mintea omeneasca.
In experimentul lui Schrodinger, o pisica este inchisa intr-o cutie impreuna cu un material radioactiv al carui risc de a ucide animalul este de 50%. Ambele probabilitati de 50% – ca pisica sa fie vie si ca pisica sa fie moarta – raman, ca sa spunem asa, suspendate in timp pana ce deschidem cutia ca sa vedem ce e inauntru, si numai atunci se produce cu adevarat un eveniment sau altul: moartea sau supravietuirea pisicii. Privind in cutie, la pisica, o putem ucide sau o putem salva. Societatile secrete au sustinut dintotdeauna ca lumea de zi cu zi se comporta intr-un mod similar.
In universul societatilor secrete, o moneda aruncata in aer, in conditii de laborator strict controlat, va ateriza cu capul in sus in 50% din cazuri si cu pajura in sus in celelalte 50%, in conformitate cu legile probabilitatii. Dar aceste legi raman invariabile numai in conditii de laborator. Altfel spus, legile probabilitatii sunt aplicabile doar atunci cand subiectivitatea umana a fost in mod deliberat exclusa. In canditii normale, cand fericirea si sperantele de implinire ale cuiva depind de o aruncare a zarurilor, legile probabilitatii  sunt incalcate Iar in joc intra legi mai profunde. In prezent suntem cu totii de acord ca starile emotionale ne afecteaza corpul fizic si ca, maimult decat atat, sentimentele si emotiile adanc inradacinate pot provoca schimbari profunde si de durata, pozitive sau negative, la nivelul organismului – ceea ce numim efecte psihosomatice. dar in univarsul deschis aici starea emotionala in mod direct si materia aflata in afara corpului uman. In universul psihosomatic, comportamentul obiectelor fizice in spatiu este determinat in mod dorect de starile mentale,  fara ca noi sa facem ceva efectiv in acest sens. Astfel spus, putem afecta materia prin modul in care o privim.
Intregul mod de a gandi invers, cu susul in jos si dosul in afara, al societatilor secrete, tot ce pare a fi bizar si incredibil in materialul care urmeaza izvoraste din convingerea ca mintea a precedat materia. Nu dispunem aproape de nici o dovada pentru a decide ce anume sa credem despre ceea ce s-a intamplat la inceputul timpului, insa alegerea pe care o facem are implicatii uriase  pentru modul in care intelegem lumeasi functionarea ei.
Daca sunteti de parerea ca materia a aparut inaintea mintii, trebuie sa gasiti o explicatie pentru felul in care combinare intamplatoare a substantelor chimice a adus la formarea constiintei – ceea ce este difcil. Daca, pe de alta parte, credeti ca materia a fost un fel de precipitat al mintii cosmice, aveti in fata o problema la fel de complicata: aceea de a explica modul in care s-a intamplat acest lucru, de a oferi un cadru de lucru.
De la preotii din templele egiptene pana la societatile secrete de astazi, de la Pitagora la Rudolf Steiner, marele initiat austriac de la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul veacului XX, acest tipar a fost totdeaunaconceput ca o serie de ganduri emanatede mintea cosmica. La inceput existand doar mintea in stare pura, mai tarziu aceste emanatii  au devenit un soi de protomaterie, energie a carei densitate a crscut pana ce s-a transformat in materie eterica, mai diafana decat gazele, lipsita de orice particule. In cele din urma, acele emanatii au devanit materie gasoasa, apoi lichida si in cele din urma solida.
Kewin Warwick este profesor de cibernetica la Universitatea Reading si unul dinre cei mai de seama creatoti de inteligenta artificiala la nivel mondial. Lucrand intr-o rivalitare amicala cu colegii sai din Massachusetts Institute of Technology, din SUA, el a creac roboti capabili sa interactioneze nu mediul in care se afla, sa invete si sa-si ajusteze comportamentul in functie de acesta Pobiti sai demonstreaza un grad de inteligenta comparabil cu cel al unor animale inferioare, precum albinele. In decurs de cinci ani, sustine el,  robotii vor atinge nivelul de inteligenta al pisicilor, iar peste un deceniu vor fi cel putin la fel de inteligenti precum oamenii. Warwick este de asemenea in curs de a pune la punct o noua generatie de computere robotizate care, spera el, vor putea proiecta si fabrica alte computere, fiecare nivel generandu-l pe cel imegiat inferior.
In conformitate cu cosmologii din Antichitate si cu societatile secrete, emanatiile mintii cosmice trebuie percepute in mod similar, ca actionand in sens descendent, de  la principiile mai inalte, mai puternice si mai cuprinzatoare spre,  cele mai inguste, cu caracter particular, fiecare nivel creandu-l si guvernandu-l pe cel inferior lui. De asemenea, aceste emanatii au fost intotdeauna ca fiind intr-un anume sens personificatesi inteligente.
Cand Kevin Warwick si-a prezentat descoperirile in fata colegilor de la Royal Institute, in anul 2001, a fost criticat de unii dintre ei pentru ca a sugerat ca robotii lui sunt inteligenti, si prin urmare, constienti. De netagaduit insa este faptul ca creierul acestor roboti se dezvolta intr-un mod relativ organic. Ei isi formeaza ceea ce ar putea fi foarte bine numit personalitati, interactioneaza cu alti roboti si fac alegeri ce depasesc toate programele instaletein ei. Kevin a sustinut ca robotii lui nu au, probabil, o constiinta cu toatte caracteristicile celei umane, dar la urma urmei, nici cainii nu au. Cainii sunt cinstienti intr-un amod cainesc, a insistat el, iar robotii sunt constienti in modul lor propriu. Desigur, din anumite puncte de vedere, precum abilitatea de a face instantaneu complexe calcule matematice, robotii devedesc o constiinta superioasa celei umane.
Am prive cnstiinta emanatiilor mintii cosmice intr-un mod similar. Ne-am putea aminti, de asemenea, de maestrii spirituali tibetani despre care se spune ca nu au capacitatea de a forma, prin vizualizare si concentrare intensa, un tip de ganduri numite tulpas. Fiintele rezultate – le-am putea numi fiinte-gand – ating un anume fel de viataindependenta si indeplinesc vointa stapanului lor. In mod similar, Paracelsus, magul elvetian prin forta imaginatiei concentrate, care paote dobandi o viata proprie, iar in anumite circumstante poate deveni vizibila si chiar tangibila.
Cel mai de jos nivel al ierarhiei, in conformitate cu doctrina secreta straveche a oricarei culturi, aceste emanatii, aceste fiinte-gande ale mintii cosmice, se intrepatrund atat de strans, incat creeaza aparenta de materie solida. In prezent, daca am dori sa gasim un limbaj capabil sa descrie acest fenomen straniu, ne-am putea indrepta atentia spre mecanica cuantica, dar in cadrul societatilor secrete, intrepatrunderea fortelor invizibile pentru a crea aparenta lumii materiale este conceputa ca o retea de lumina si culoare sau – pentru a folosi un termen din alchimie – Matricea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: