O FRATIE A CONSTRUCTORILOR

Totul incepe ca o poveste fara nume: nu a existat nici un tratat, nici o declaratie care sa fi prezidat nasterea francmasoneriei, pe care francmasonii au invaluit-o intotseauna in mister, la fel ca si detractorii lor. Unii autori leaga originile masoneriei moderne, nascuta in secolul XVIII-lea, de corporatiile medievale ale constructorilor: acesti mesteri, catolici frecventi, ar fi fost cei care ar fi intemeiat-o in secolul al XIV-lea, in Anglia si Scotia.

Mituri si legende

Intotdeauna au existat masoni – si chiar si antimasoni – care au elaborat teorii despre originea acestei institutii. Exista o multitudine de legende si mituri, din care putem deduce mai mult mentalitatea autorilor lor decat realitatea istorica. Si daca mitul, asa cum credea Mircea Eliade, este o istorie simbolica a originilor, trebuie sa descoperim caror intentii le corespund aceste multiple referinte. Putem descoperi, spre exmlu, dorinta de a situa masoneria in randul marilor religii sau vointa de a face din aceasta o societate esentialmente religioasa. Pe de alta parte, filonul secretului si al misterului a fost intens exploatat. Iar un anumit antimasonism catolic a profitat de numeroasele legende pentru a induce ideea ca masoneria este o institutie necatolica, deci eretica, nescuta din iudaism si din numeroase secte si ca din acest motiv, trebuia combatuta.

Ne aflam in fata unui florilegiu uimitor in care extraordinarul concureaza cu neverosimilul: masoneria ar deriva din cultele nu mistere precum cele ale lui Mitra sau Eleusis; ea ar fi cand o secta gnostica, cand o fiica a catarismului; originile ei ar fi de cautat in Egiptul antic sau Grecia antica sau chiar… in Facerea lumii!

O fratie de breasla

Alte ipoteze sunt ceva mai verosimile. Unii au crezut ca masoneria provenea din campanionaj, acest ansamblu de confrerii ce aduna mestesugarii itinerati avand aceeasi meserie, fenomen care a luat avant incepand cu secolul al XVI-lea (sunt cunoscuti „Companionii turului Frantei”). Totusi in pofida unui numar de simboluri comune, nu exista nici o legatura de filiatie intre cele doua institutii. Tot astfel, francmasoneria nu are nici o legatura cu ordinul Templierilor, acesti calugari-soldati care, in cursul secolelor al XII-lea si al XIII-lea, ii aparau pe cei ce mergeau in pelerinaj la Ierusalim. Templierii au fost usor sonsiderati drept francmasoni avant la lettre, deoarece se distingeau si renumele de maestri de lucrari ai comanderiilor si ai castelelor … asimilare intarita de spusele unui mason de origine scotiana, cavalerul Andre Michel de Ramsay care, in 1736, excalma: „Stramosii nostri Cruciati, adunati din toate colturile crestinitatii in Tara Sfanta, au voit sa reuneasca astfel, intr-o singura fratie, indivizi apartinand tuturor natiunilor”. Ramsey va preciza ca francmasonii se unisera cu cavalerii Sfantului Ioan de la Ierusalim si aceasta asociere cu ordinele cavaleresti avea sa fie pe placul nobilimii franceze masone secolului al XVIII-lea. De unde si succesul rapid pe care l-a cunoscut acesta legenda… Sa descinda oare masoneria din Rosa Cruse, o fratie initiatica si mistica cunoscuta mai ales in Germania incepand cu secolul al XVIII-lea? Cu siguranta nu, dar aceleasi aspecte legate de fratie si initiere au creat aceasta iluzie. Nu este mai putin adevarat ca, din punct de vedere istoric, masoneria este la origine o fratie organizata a constructorilor ale carei legaturi cu masoneria moderna trebuie examinate. Caci, daca numeroase indiciipledeaza in favoare unei filiatii continuie, dovada formala lipseste cu desavarsire…

In umbra catedralelor

Incepand cu secolul al XI-lea, breslele apar in tarile accidentale acolo unde se inalta catedralele: bresle de dulgheri, sticlari, zidari etc. Unii au legat aceste confrerii de constructorii din collegiaromane, acele asociatii profesionale de mestesugari, care in secolul al VIII-lea inaintea erei noastre de regele Numa. Ghildele zidarilor sunt de asemenea prezente pe santierele din Franta, Spania, Italia, Germania, Anglia si Scotia. Cu toate acestea, nasterea masoneriei nu poate fi situata atat de devreme, intrucat primele urme scrise ale institutiei dateaza din secolul XIV-lea, si ar fi hazardat sa cercetam si mai adanc in timp. In epoca medievala, ne aflam, prin urmare, in fata unei francmasonerii de breasla, alcatuita din mesteri care manuiesc mistria, echerul si compasul. Este asa-numita masonerie operativa (din latinesculopus „opera”, „lucrare”), care este diferita de masoneria moderna numita speculativa, o societate a gandirii care va vedea lumina zilei la inceputul secolului al XVIII-lea si care nu va mai fi o corporatie de mestesugari.

Simbolizarea

Simbolizarea constituie marca esentiala a masoneriei moderne. Prin acesta reprezentare simbolica a uneltelor se o pereaza, mai sigur decat prin cutarea legaturilor istorice, la urma urmei destul de incerte, o continuitate reala intre masoneria operativa si masoneria speculativa. In impunatorul corpus simbolic al francmasoneriei, simbolismul, uneltelor apare insa de la inceputul secolului al XVIII-lea. In schimb, simbolul pietrei brute si al pietrei cioplite (sau „piatra cubica”) sunt introduse ceva mai tarziu, fara indoiala in Franta, in jurul anului 1740. Cu aceste unelte simbolice, printr-un rabdator travaliu, masonul lucreaza la construirea templului umanitatii si tinde a se perfectiona. Totul se petrece ca si cum planul, a compasului, a daltei ar da nastere ideilor de corectitudine, dreptate, cumpatare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: